Căpeni

Aşezământul cunoscut pentru exploatarea de cărbune se află pe malul drept al râului Olt, în de-alungul autostrăzii care leagă Sfântu Gheorghe de Baraolt. Exploatarea industrială pe scară largă a început în 1873 odată cu deschiderea minei principale numite Samuel. Până în anul 1967, anul care marchează închiderea ultimei mine din Căpeni, aşezământul a fost socotit centrul industriei miniere din Trei Scaune. Închiderea acestei mine a fost urmată de către deschiderea minelor noi din Vârghiş, Racoşul de Sus, Baraolt şi Bodos, mutând centrul tuturor activităţilor legate de exploatarea cărbunelui la Baraolt, iar cele două aşezăminte vor fi anexate de Baraolt din punct de vedere administrativ. În această regiune exploatarea cărbunelui a încetat în 2006, numai în Racoşul de Sus se mai continuă şi astăzi.
Conacul înfiinţat de directorul de odinioară a minei, Hoffmann Geza, găzduieşte şcoala cu clase primare a satului.

Biserica reformată a satului, datând din Evul Mediu, care a fost mai apoi  reconstruită în stil gotic, este considerată un monument valoros al regiunii. Tavanul decorat cu casete ornamentate cu motive florale a fost făcut de meşterul
Asztalos József în anul 1767, la intrare vizitatorii pot vedea stema familiilor nobiliare din Căpeni, pictate pe tavan de către Keöpeczi Sebestyén József (1878--1964) în anul 1926. Acelaşi meşter dibaci a pictat stemele principilor Bethlen Gábor, Bocskai István, Báthori István, II. Rákóczi Ferenc, Kemény János şi Apafi Mihály.
De numele satului se leagă un trist eveniment istoric şi un proverb: secuii au pierdut o bătălie în data de 9 decembrie 1848 în acest sat. După victoria armatei imperiale, soldaţii acesteia i-au dat foc satului şi au măcelărit o bună parte a locuitorilor. La acest eveniment se referă zicala potrivit căreia  ‘ e bai mare la Căpeni”. Însă după câteva zile norocul s-a întors de partea secuilor, în data de 13 decembie ei au câştigat o bătălie importantă, a cărei amintire este păstrată de un monument ridicat în centrul satului.