1000 de ani în Transilvania, 100 de ani în România Obiectivul este acela de a construi şi de a crea valori şi în perioada următoare

Maghiarii transilvăneni pot fi mândri, nu trebuie să se ascundă pentru că, în ultimii o sută de ani, au dat mai mult României decât au primit de la această țară; în timp ce actorii vieţii politice româneşti sunt preocupați unul de celălalt, maghiarii transilvăneni vor avea o atitudine proactivă faţă de 2018, anul aniversării a 100 de ani de la unirea Transilvaniei cu România – au subliniat Tamás Sándor şi Antal Árpád, în cadrul conferinţei de presă de joi. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna şi primarul municipiului Sfântu Gheorghe au prezentat programele planificate a fi organizate în anul Centenarului. 

Maghiarii transilvăneni pot fi mândri, nu trebuie să se ascundă pentru că, în ultimii o sută de ani, au dat mai mult României decât au primit de la această țară; în timp ce actorii vieţii politice româneşti sunt preocupați unul de celălalt, maghiarii transilvăneni vor avea o atitudine proactivă faţă de 2018, anul aniversării a 100 de ani de la unirea Transilvaniei cu România – au subliniat Tamás Sándor şi Antal Árpád, în cadrul conferinţei de presă de joi. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna şi primarul municipiului Sfântu Gheorghe au prezentat programele planificate a fi organizate în anul Centenarului. 

„Vom elimina tabuuri, vom vorbi sincer despre ceea ce au adus ultimii o sută de ani transilvănenilor, populaţiei maghiare şi române din judeţul Covasna. Cu cât vorbim mai sincer, cu atât mai mult vom putea pune baza modelului de coexistență din următorii o sută de ani” – a spus Antal Árpád, apoi a citat din manifestul formulat de Kós Károly din 1921, intitulat „Glasul care strigă”: „«Vechiul nostru drapel e rupt, sabia ştirbită, sufletul ne este încătuşat. Dar ştiu: trebuie totuşi să ne ridicăm. Dar ştiu: trebuie să începem din nou munca grea, istovitoare. Ştiu: vom deschide drum în stânca tare, sălbatică, pe care odată cu noi şi în urma noastră va păşi un vechi şi dârz popor din nou înălţându-se.» Cred că asta au făcut maghiarii transilvăneni în ultimii o sută de ani şi că pe această cale trebuie să mergem şi în următorii o sută de ani. Şi în ultimii o sută de ani am contribuit la gloria României și, în următorii o sută de ani, cu siguranţă vrem să trăim aici, pe pământul nostru natal. Speranţa noastră este că copiii şi nepoţii noştri vor avea o viaţă mai bună decât cea pe care au avut-o părinţii şi bunicii noștrii.”

1000 de ani în Transilvania, 100 de ani în România – considerăm că facem evaluarea celor ultimii o sută de ani cu forţa liniştii asigurate de prezenţa noastră de o mie de ani pe pământul nostru natal – a spus Tamás Sándor, oferind astfel o introducere a ideii de bază a programului anual. Revenind la manifestul „Glasul care strigă” al lui Kós Károly, a citat un alt pasaj al acestui credo politic referitor la viitorul maghiarilor transilvăneni: „«De noi, maghiarimea din Ardeal, trebuie să ţină cont întotdeauna cel care şi-a extins suveranitatea deasupra noastră. […] Noi, două milioane de cetăţeni ce muncesc, plătesc taxe, produc valori materiale şi culturale suntem fantastica mărire a puterii României. Însă noi, două milioane de duşmani din interior, ce nu muncesc, nu produc, urăsc şi sunt perfizi: suntem ciuma României. Mărturisim însă deschis şi sincer: mai degrabă suntem loiali decât rebeli, mai bine constructivi decât distrugători, mai cu drag prieteni sinceri decât duşmani secret.» În ultimii o sută de ani, am ţinut acest lucru. Din aceste idei s-a născut seria de evenimente reunite sub genericul „Personalități covăsnene în anul centenarului”, care urmărește să arate modul în care maghiarii transilvăneni de sub pavilionul României au contribuit la creșterea materială și spirituală a țării. De exemplu, Kati Szabó este unul dintre acei maghiari transilvăneni care, deşi a adus în numeroase rânduri glorie României și reprezintă o valoare de neprețuit pentru această țară, nu a primit recunoașterea meritată pentru succesul obţinut.”

Steaua gimnasticii artistice care îşi serbează cea de-a cincizecea zi de naştere, va fi sărbătorită luni, 22 ianuarie, de Ziua Culturii Maghiare, la Teatrul Tamási Áron. Este primul eveniment al seriei „Personalități covăsnene în anul centenarului”. În completarea seriei de evenimente, Consiliul Judeţean Covasna şi Centrul Cultural Judeţean au editat un calendar cu personalităţi covăsnene recunoscute la nivel naţional şi internaţional, care au făcut istorie în profesia lor, au intrat în istoria ţării şi au contribuit la dezvoltarea României moderne. Calendarul prezintă personalităţi cum ar fi: dr. Imreh István,istoric, sociolog; Baász Imre, grafician, artist plastic; Bartha Árpád, artist fotograf; Romulus Cioflec, scriitor; Domokos Géza, scriitor, politician; Veress Dániel, scriitor; Dukász Anna, actor, director de teatru; László Kálmán, micolog, botanist; dr. Benedek Géza, medic şef cardiolog, fondator al Spitalului de Cardiologie din Covasna; Nagy Irén, handbalist, triplu campion mondial; dr. Bányai János, geolog şi Keöpeczi Sebestyén József, heraldist. Instituțiile CJ Covasna vor organiza câte un eveniment în jurul personalităților prezentate în calendar.

La Sfântu Gheorghe, legat de anul Centenarului, Teatrul Andrei Mureşanu va organiza 5 evenimente, Centrul Artistic Transilvănean 2 evenimente, Centrul de Cultură Arcuş 4 evenimente, iar Cinematograful Arta un eveniment. În oraş, se va organiza o expoziţie în aer liber care va prezenta conceptele politicienilor care au realizat unirea şi tot în acest an va apărea monografia bilingvă a municipiului Sfântu Gheorghe. Municipalitatea dorește să restaureze, în 2018, monumentul Ostaşului Român, care se află într-o stare avansată de degradare, a mai adăugat Antal Árpád.

La conferinţa de presă s-a anunţat că pe parcursul anului se vor organiza conferinţe şi evenimente care au ca scop relansarea și revitalizarea dialogului româno-maghiar. Se planifică, printre altele, organizarea unor conferinţe pe tema stemei României, deoarece, după cum se știe, heraldistul Keöpeczi Sebestyén József a fost cel care a realizat, în 1921, stema Regatului României, care stă la baza Stemei României de azi. Activitatea heraldistului este legată de județul Covasna, cea mai rodnică perioada a activității a desfășurat-o între anii 1919-1940 în localitatea Căpeni, în zona Baraolt.